și atunci să vedem dacă birtul de la Călimănești n’are să i să pară ținut de Lucullus.
Pui fript boerilor, pui fript la dejun și pui fript la prînz, asta ’ți este tainul, sau altminterea să te ții; poți să o pornești direct la Carlsbad sau la Vichy dacă ai avut îndrăzneala să’ți bagi botul în untul bulgăresc.
Pînă în ziua de astă-zi, am rămas cu tăeturi la stomach !
După cinci zile de adăstare, mi a sosit în sfîrșit știrea înveselitoare că prințul Coburg are să se coboare la Lom-Palanca.
Mi-am strîns repede bagajele și am pornit la gară, căci trenul urma să plece la 6 ore după spusele indicatorului căilor ferate.
Trenul n’a plecat decît la 8 și s’ar ii putut chiar întîmpla să nu plece de loc, dacă nu sosea vaporul din Constantinopole, căci așa e obiceiul pe acolo : dacă vine vaporul, trenul pleacă, dacă nu vine să poftiți altă dată!»
La patru ore fără cîte-va minute, m’am apropiat de București.
Cînd am zărit cîmpiile Filaretului cînd am văzut coșiurile sărăcăcioase ale fabricei