Aprilie.
Creditorul. — Nu te las nici mort data asta... De trei luni mă duci cu vorba; nu plec pînă nu’mi vei achita mia de lei.
Debitorul. — Bine nene, al înebunit? De unde naiba vrei să scot parale tocmai acum la Paște ? Ba ouă roșii, ba cozonaci, băcănie, spoitu caselor, rochii pentru slugi, haine la copiii... de unde să mai scot parale.
Mai.
Creditorul. — Sper că data asta...
Debitorul. — Foarte prost faci de speri. Eri au fost sărbătorile, și astă-zi țop, te-ai înființat repede. Nu vezi, m’au sleit Paștele; primăvara trebue să le faci toate din nou.
Iunie.
Creditorul. — Dacă nu’mi achiți datoria, cu părere de rău voi fi nevoit să te urmăresc, căci...
Debitorul. — Știi că ’mi pare rău amice să te aud vorbind ast-fel. Bine păcatele mele, de ce nu’ți alegi și d-ta timpul cînd să ceri paralele?