bunica, Achim feciorul, — fie-care cu copiii lor și cu copiii copiilor lor.
Nenorocirea cea mal mare pentru un ministru este, cînd se trezește cu un fiu de doică cu patru clase primare. Acesta solicită fără multă sfială un post cu 400 lei pe lună, deschizînd vorba ast-fel: «Bine că au venit ai noștri la putere și au căzut colectiviștii» sau «bine că am scăpat de ciocoi și ne-a venit rîndul!»
Dacă din nenorocire, moașa, doica, jupîneasa, Tița spălătoreasă, au avut și o droae de fete pe lîngă grămada de băeți, fie-care ministru mai primește cereri pentru vre-o 70 posturi de bursiere și alte 70 slujbe la telefon, la Banca Națională sau' la mașina de scris din serviciul ministerului.
Precum vedeți, toți postulanții au la activul lor o sumă de drepturi spre a ocupa funcțiuni publice, drepturi cu condițiuni de admisibilitate în toată regula. Prin urmare, de ce ne mai plîngem ? Să trăim cu toții!
