spre a’i șopti la ureche: «Ai scăpat patria cocoane Mititză. Fără d-ta aveam aci controlul nemțesc. Ascultă-mă pe mine, nu te lăsa și mergi înainte. Eu sunt al d-tale și am zece băeți care te urmează și oameni devotați ca noi nu se găsesc pe toate potecile».
Moftangiul nu are dușmani, toată lumea ’1 crede bun băeat, ba chiar toate partidele îl trec la socoteala partizanilor devotați dar sfioși, pentru că așa e firea lui.
Deputat, cînd vine ceasul votului, moftangiul se apropie de urnă atunci cînd e îmbulzeala mai mare, ia în fie-care mînă cîte o bilă, strînge pumnul bine ca să nu poată ști nimeni cum votează și dă drumul bilei în fundul urnei, fără ca vre-un coleg să fi isbutit vre-odată să-i vază votul.
Pe urmă, se apropie îndată de banca ministerială, spune în treacăt ministrului respectiv : «Ți-am votat proectul» apoi întoarce spatele, ia la braț pe un membru al oposiției și’i zice: I-am tras guvernului o bilă neagră !»
Lucru ciudat, dar foarte caracteristic, moftangiul isbutește vecinie în toate micile
