dorit sâ aibă o idee despre simptomele diferitelor boale.
Astăzi e omul cel mal versat în cunoștințele medicale, și știe pe de rost cum se tratează boalele de stomac, cîte bătăi trebue să aibă inima pe minut, ce fel de tratament se impune pentru oamenii slabi de piept, și igiena înainte de toate, igiena o păzește pentru că simte că nu e de loc sănătos.
Ce o fi avînd nici el nu știe, nici doctorul nu știe, pentru că boala lui e foarte complicată, așa zice el cel puțin.
Boala sa închipuită l’a făcut nervos și fricos.
Dimineața cînd se scoală din pat, Năiță se repede la oglindă, sgîește ochii, scoate limba, și dacă i se pare ceva încărcată, trage o curățenie.
Dacă l’a slujit curățenia prea mult, îl e frică să nu’l fi isbit vre-o colerină și’i trage repede picăturile lui Davila. Dacă strănută de trei ori de-a rîndul, e convins că a răcit, că e amenințat să aibă o pneumonie, și să bagă în așternut, pune ventuze, bea ceaiuri, nu ese din casă 15 zile.
În timpuri de epidenie, Năiță Tremurici e prăpădit de frică, fuge din oraș în oraș,
