Această pagină a fost verificată
La spițerie
Zilele trecute nu’mi-a fost bine de loc.
Ce anume am avut să nu mă întrebați. E destul să vă spun, ca domnul doctor mi-a scris o rețetă în care reventul nu ocupă un loc însemnat. Din contra. M’am dus fuga la spițerie și am cerut iute, iute de tot, medicamentul.
Domnul spițer a luat rețeta, a sucit-o, a răsucit-o, pe urmă a așezat-o pe masă și a pus peste dînsa ca presse papier o greutate oare-care.
— D-le spițer, dați zor mă rog.
— îndată.
Apoi domnul spițer a luat o sticluță, a învîrtit-o întocmai ca rețeta, a clătit-o și a așezat-o pe masă. Pe urmă a adus din galantar vre-o cinci sticle și le-a așezat pe masă.
— Mă rog domnule spițer, dați mai iute.
