autorii latini, ast-fel în cît soția sa, sfîrșise prin a se convinge și dînsa, cu toate că numele nu’i suna tocmai frumos la ureche, că fericirea căsniciei lor nu o pot găsi de cît în analele istoriei Romanilor.
Și le-a împlinit Dumnezeu gîndul; a fost băiat.
Ce e drept, copistul de la ofițerul stărei civile, s’a uitat cam lung la d. Ceauș cînd a venit să declare nașterea copilului, și s’a rugat zîmbind să’i scrie singur numele pe o bucățică de hîrtie, căci el n’a mai trecut asemenea bazaconii în registre; de asemenea popa la botez a strîmbat din nas, întrebînd pentru ce adicătele, să luăm nume spurcate de la păgîni, cînd slavă domnului, avem așa de multe și frumoase în calendarul sfintei noastre biserici. Ceauș tatăl răspunse: Alea jacta est, și Curius a fost botezat pruncul întru Hristos, cu toate că patronul său trăise și murise înainte de Hristos.
De la început, a fost crescut ca un roman sadea, regretînd tatăl său că nu’i poate schimba doica prin legendara lupoaică a lui Romulus și Remus. Trăia însă doamna
