Această pagină nu a fost verificată
Ii ia parale pentru petiții și timbre înzecit decît taxa legală, îi ea parale pentru a merge la București, pentru a plăti cheltuelele sale de hrană, locuință, îl dă pe mîna unui agiamiu în drept, dar veteran în pungășii, care după ce ’l sfănțuește se mulțumește să asiste la judecarea pricinei, fără să poată spune un cuvînt.
Cînd să pronunță sentința prin care i se respinge cererea ca nedovedită, săteanul, uluit, ne înțelegînd nimic din limbagiul juridic, întoarce privirea sa înduioșată către apărător, scoate din sîn teancul de hîrtii unsuroase pe care le arată de departe judecătorilor, și întreabă : «Cum a rămas?» Iar samsarul și apărătorul îi respund ;
Ai cîștigat! Să faci apel!
