Informațiile ziarelor nu ne spun dacă, conform unui obiceiu destul de răspîndit, cei păcăliți n’au luat apărarea înșelătoarei și n’au căutat să gonească poliția întîmpi-nînd’o cu răspunsul bărbatului înșelat din comedia lui Moliere: «Et si je veux etre trompe moi!»
Așa și este! Dacă le face plăcere oamenilor acestora să fie înșelați; dacă simt o fericire să trăească luni întregi cu speranța că e aproape ceasul cînd va ploua cîrnați, pentru ce le risipește visul poliția, pentru ce i’i trezește dintr’un somn așa dulce ?
Vi s’a întîmplat adesea, ca o noapte întreagă să călătoriți în vis prin țări încîn-tătoare, adăpostiți în palate aurite, ear punga să vă fie destul de plină spre a putea satisface cu prisos toate dorințele cele mai nesăbuite. Și cînd somnul s’a sfîrșit, cînd ce a fost, s’a dus, rămîind trista, sărăcăcioasa realitate, ați fi fost mulțumiți să reînceapă încă odată ceea ce știați că nu a fost și nu poate să fie de eît vis!
Aceasta trebue să fie starea sufleteasca a celor pe cari ’i numim noi victimele es-crocei din Galați.
