Pănă acum, voiagiul era un fel de petrecere, care venea după nuntă, rezervată cu deosebire oamenilor cu dare de mînă, fără să fie impusă între condițiunile contractului de căsătorie.
E însă de presupus că tînărul mecanic, fără apucături rele—cum zice anunciul cu pricina, — e probabil mecanic de automobile, și voește să’și încerce mașina la drum. Totuși chiar afirmațiunea candidatului de însurătoare că este fără apucături rele, nu poate să fie luată drept sinceră, dacă citești cu oare-care atențiune, sfîrșitul anunțului, unde ne destăinuește că: «vrea a pleca în străinătate, în urma căsătoriei, pentru cîțî-va ani!»
Pleacă singur sau pleacă cu nevasta? asta e întrebarea. Nu cum-va nutrește el, mecanicul, gîndul să treacă hotarele cu zestrea miresii, și să’și lase nevasta în București dinpreună ou mașina, rămîind să constate la întoarcere, peste mai mulți ani, cum o regăsește ?
Fie că va rămîne singură în București pe cînd bărbatul își va exercita profesiunea în străinătate, fie că va porni imediat
