Pagină:Dimitrie R. Rosetti - Între Capșa și Palat.djvu/149

Această pagină nu a fost verificată

La nici un popor din lume, cetățeanul nu leagă mai lesne de cît romînul prietenie cu aproapele său, și. nimeni în omenire nu se poate lăuda că are mai mulți prieteni de cît romînul.

Natură eminamente comunicativă, compatriotul nostru nu are cunoștințe, ci numai prieteni. Zilnic, de dimineață pînă seara, cu prilejul întîlnirei în tramway, trecerel printr’un local public, vecinătățel la spectacol, romînul găsește mijlocul să’și mai facă un prieten.

La berărie, dacă din întîmplare e nevoit să se așeze în lipsă de loc, la aceași masă cu un necunoscut, peste cinci minute romînul adresează vecinului său un: «Mă

rog Domnule, cu cine am onoare ?»

îndată ce a aflat cu cine are onoare, să te ții! II întreabă: ce face, unde stă, cu ce trăește ?