seara masa sub caiși, spre a lua prînzul acolo cu nevasta și copiii.
Dar tocmai cînd îi era lumea mai dragă, într’o zi din luna lui August, i se amari sufletul din causa unui loc viran situat lingă casa sa.
Rămas neîngrădit ca toate locurile virane din fundul mahalalelor, el ajunsese un fel de Casă de Depuneri și consemnațiuni, unde toți trecătorii veniau în pripă de depuneau cîte ceva, care dacă nu producea dobîndă, producea în schimb un miros nu tocmai plăcut.
A reclamat Tiriplic la secție, la Primărie, a dat bacșiși sergentului din colț, dar de geaba pentru că — de și suntem în vremuri de criză — depunerile pe locul viran se țineau lanț.
Atunci i-a venit o idee luminoasă. Și-a zis omul că punînd pe zidul casei o mică inscripțiune, cum mai văzuse la diferite monumente publice și case particulare expuse aceluiași inconvenient, va isbuti să împedice contravenția. A luat un cărbune negru, a chemat pe băeatul său mai mare Aristomeni, premiul întîl de caligrafie în clasa
