mulți pentru funcțiunile publice, nu e glumă; apoi unde mai puneți că o dată cu disparițiunea ofticei — o boală foarte poetică pusă în muzică la opera italiană sub numele Traviata — dispare și speranța, cea mai dulce virtute teologică!
Dispare scumpa speranță că îndată ce vor cădea frunzele, sau va bate vîntul primăverel, se va deschide cutare loc la minister, prefectură și alte administrații prin decesul titularului atins de tuberculosă.
Dispare speranța pentru bărbatul care a luat o nevastă plină de bani și de oftică! Într’un cuvînt toți acei care trăeau comptînd pe sprijinul ofticei, vor trebui să ia drept deviză pe viitor «Laseiate ogni speranța!»
Fetele, săracele fete, pînă mai eri alaltă-eri, cînd vedeau că părinții nu voesc să le căsătorească după pofta inimei, începeau de tușeau și părinții le conduceau repede la biserică, ca să nu o dea fata la oftică.
De acum înainte părinții în loc să’și ducă fetele la Isaia dănțuește, le vor duce la doctor spre inoculare.
Apoi unde mai puneți că 60 de guri la
