din J. J. Rousseau, anecdota cu Jesuiții. Restul pentru dînsul este fleac. Caută în ziarele pornografice cîte-va istorioare scandaloase, cîte-va jocuri de cuvinte murdare și se duce de le istorisește la club, la cafenea, la birt. Prînzul seamănă cu dejunul.
Sunt 9 seara. Teatrul este plin de lume. Baronul de Bani-gata a sosit. Nu știe și nici nu vrea să știe ce se joacă. Este ocupat cu lojele și se plimbă dintr’una într’alta.
Spectacolul este aproape de sfirșit; scena din urmă a mișcat tot publicul ; femeile își șterg ochii, bărbații își mușcă buzele și mustățile pentru a’și ascunde emoțiunea. Fecior de Bani-gata binoclează pe scenă, apoi întoarce capul cu indiferență și zice vorbind despre eroina dramei — care în acel moment cade ucisă : — «Păcat; n’are pulpe !»
La 12 din noapte se reîntoarce la club, unde se întîlnește cu prietenii lui, căci n’are prieteni de cît la club. Perde într’un sfert de oră banii pe care i-a cerșetorit în genunchi dimineața și apoi joacă pe datorie. Nu plătește nici odată. Dacă vre-unul din
