Fecior de Bani-gata
Priviți: trece baronul Bani-gata. S’a născut, trăește și o să moară pe saltea. Ziua, dacă ’l întîlnești la birt, pe stradă, la plimbare, seara dacă ’l vezi la teatru, la circ, se întinde mereu și cască, ’i-e somn, este obosit, i-e silă de toate, i s’a urît cu viața. Cel puțin, așa spune.
Dacă ’l întrebi ce face, îți răspunde tot-d'a-una : mă doare capul. Cînd îi vorbești despre femei, despre amor, dă din umere și răspunde: «Prostie! amorul mă costă 2000 de lei pe lună»; despre țară: «îmi pare rău că m’am născut romîn»; despre familie: «aștept să crape unchiul meu, ca să-mi lase starea».
La 11 se deșteaptă ; își ia cafeaua cu lapte în pat, citește le «Rire», «l’Indiscret», «l’Amour» și apoi se scoală întrebîndu-se: «Ce să fac pe ziua de astă-zi?» Se îmbracă
