După execuție, negustorul a fost pus într-o căruță cu un cal și trimes de la Curtea Domnească, din Mihai Vodă, până acasă la el. A doua zi era un râs cu hohot în toată Capitala.
Vodă Ghica obicinuia de ieșea, totdeauna, după-prânz, singur, în caleașca care era cu tăbliile suflate cu argint, iar arcurile de curea de lac; după caleașcă lua pe armașul Pușcăriii, care avea rangul de stolnic, și pe cafegi bașa, care avea rangul de. sluger; mergea, adesea, la bătrânul Romanit, căci cu dânsul era prieten bun. Acest Romanit era țarigrădean rămas aici, din suita domnilor din Fanar și era proprietarul marilor case de pe Podul Mogoșoaiei, unde astăzi este Ministerul de Finanțe. (în vremea lui vodă Ghica erau pe Podul Mogoșoaiei numai trei case mari: casa vistierului Dinicu Golescu, astăzi Palatul Regal, casa lui Românit și casa lui Filip Lenș, astăzi a lui Gună Vernescu. Celelalte case boierești nu erau nici ele mici, ce-i drept, unele în stradă, altele în curte. Astfel era casa lui Grig. Brâncoveanu, cu bisericuța în curte; a lui Teodor Văcărescu, zis Furtună, cu bisericuța în curte; a lui Bellu, cu bisericuța în curte, astăzi Prager; a Demăroaiei, fata lui Ipsilante, astăzi „Hotel de France"; a lui Matacu Racoviță, cu bisericuța în curte, astăzi Prefectura Poliției Capitalei, și altele despre care s-a pomenit deja, în două rânduri).
Cu casa Colceac Matei se isprăvea Podul Mogoșoaia, la streajă, unde era și bariera și de unde începea locul de preumblare. Aci boierii se duceau în trăsuri pe arcuri, numite călești, și în butci, căci de droști nu a fost nici pomeneală până la venirea armatei rusești, la 1828, când ieșiră pentru prima oară birjile în București.
Iată ce obicei aveau vizitii când soseau la strajă: deodată dau bici cailor și se întrecea caleașcă cu caleașcă, care să sosească mai înainte la Herăstrău, la Băneasa.
Vizitii erau îmbrăcați uniform, cum sunt cei de astăzi, cu livrele; aveau dulămi încrețite, erau încinși cu un brâu de boccea, lat, și la brâu aveau un cuțit cu plasele lungi, de argint; pe cap purtau căciuli înalte, negre, cum sunt astăzi ale protopopilor; iarna, căciulile erau de hârșie de miel, măruntă, neagră, cu fundul roșu, încrețit, iar vara, de postav negru, cu fundul alb, de mătase. Vizitii se numeau atunci bicigași, având și corporația lor, mai pe urmă boierii le-au dat numele franțuzesc de vizitii (pentru că-i duceau la vizite).
Să se știe că numai clasele boierești aveau drept să umble cu butci,
