adunându-i până la 2000 de lei, și zicîndu-i: « Fii înțelept și economisește, cum D-zeu te va lumina, căci nimeni nu te va supăra ».
Iar el, pe urmă, și-a deschis, într-un colț de stradă, o prăvălioară unde vindea tabac de Ianina."
Trupa de arnăuți, cea care rămăsese la Samurcășești, pe Ciorogârla, având căpitani pe Farmachi, Diamăndi și Olimbie, cum a aflat de cele petrecute în București a luat-o la fugă, călări, unii pe la Buzău, spre Moldova, cu căpitan Olimbie, și ajungând la monastirea Neamțului se închiseră acolo. Văzând însă că turcii din Brăila îi sosesc în goană, căpitanul Olimbie, având cu el o traistă de iarbă de pușcă, s-a urcat în clopotniță și, dându-i foc, s-a prăpădit el cu toți camarazii lui ce se aflau acolo. Alții, sub căpitan Diarrțandi, au luat-o cu ai săi pe Prahova, spre Brașov; ajungându-i pe drum cavaleria turcească, s-a făcut mare lovire la Câmpina, la Comarnic, la Sinaia, până în Predeal, la hotarul despre nemți. Acolo, față cu caraulele nemțești, un popă grec, ce era între arnăuți, a măcelărit grozav trupa turcească până a fost prins. Arnăuții au scăpat prin păduri și văi, iar alții s-au prăpădit prin strâmtorile Prahovei, căci, pe vremea aceea, de la Câmpina până în Predeal trebuia să treacă cineva cu mare primejdie, de 36 de ori, în zig zag, Prahova; de aceea și mărfurile brașovenești se aduceau în București de către cete de hamali numiți prahoveni. Mărfurile erau puse în lăzi de brad, pecetluite și așezate câte două pe samarul cailor.
Trupa de arnăuți ce venise în București cu Bimbașa Sava și care era, parte, găzduită în curtea lui Sava, la Jignita, iar parte dată în gazdă pe la mahalagii, cum află de pățania lui Sava, se închise în biserica Olteni, cu căpitanul ei, anume Anastasie Himariotu; acolo fu înconjurată de trupele turcești și de zaporojeni; bătaia ținu o zi și o noapte. Arnăuții, după ce se închiseră în biserică, intrară în altar și găsind Sfânta Cuminecătură în chivotul de pe Sfânta Masă, se împărtășiră toți cu câte o meridă și se suiră în clopotniță, după ce se încuiaseră și întăriseră ușile bisericii; începură atunci schimbarea focurilor cu armata turcească, ce era grămădită pe toată strada. Isprăvind muniția, spre seară au început a umplea puștile și pistoalele cu rubiele mici turcești, ce aveau mulțime prin chimirurile lor; prăpădiră multă armată turcă. Unii din arnăuți, după ce au fost coprinși de desperare, au început a azvârli pe ferestrele clopotniței armele lor de foc, rămâind numai cu iatagane și săbii, alții azvârleau rubiele, astfel că turcii și zaporojenii plecându-se ca să le adune de pe jos, cei
