grădina lui Hagi Ilie, Calea Văcărești; grădina Brăslea, la Icoană; grădina lui Procopie, la Podul de Pământ; grădina Castrișoaia, în suburbia Izvoru, Culoarea de Verde; grădina lui Scufa, la Malmaison; grădina Herăstrău; frumoasa grădină de la intrarea pe din dos a grădinii Cișmegiului, a lui Șlater, Culoarea de Verde; frumoasa grădină spațioasă a Filaretului, unde sunt și frumoasele fântâni de izvoare, cum și mica biserică zisă Clopotaru; Livada cu Duzi, astăzi Abatorul; Grădina cu Cai, Podul de Pământ; La Șapte Nuci, sub Mitropolie; plimbarea la zidurile Ghiculesei, la Obor; plimbarea la Heliade; la Teiul lui Vodă Ghica, Colintina; la Belvederea lui Golescu, Calea Târgoviștei; grădina Oracici, la Filaret; grădina Guși, Calea Văcărești; grădina Gramon, Podul Caliții; La Zece Mese, Calea Moșilor; la Cuțitu de Argint; la Puțu cu Apă Rece, strada Poterași.
Primul inițiator al așternerei cu piatră pe stradele Capitalei a fost cel de glorioasă memorie, răposatul domn Grigorie D. Ghica, la anul 1826, căci până atunci erau stradele podite cu bârne de lemn peste toată Capitala. Este și o casă de vamă, strada Colții, făcută de Grigorie Vodă Ghica, numită Carvasara.
- Despre caracterul și obiceiurile românilor din Capitală.
Românii, cei mai mulți, sunt din natură ospitalieri, prietenoși, plini de omenie (filantropi); mulți știu carte și sunt bine-crescuți și cu adăpări solide de religiunea părinților lor. Deși sunt buni imitatori, dar nu se lasă a se înșela de unii rătăciți și de atei, care se întorc din străinătate plini de erezii și de năravuri rele. Nu s-a văzut nici un român care a crescut în țara lui și a învățat la el acasă, după puterile lui, să critice Biserica și religiunea lui, cum s-au văzut adesea unii reveniți din străinătate, criticând în scrierile lor Biserica, clerul și religiunea, ba, cu mare cutezanță, chiar viața lui Iisus Christos, Dumnezeul și Mântuitorul omenirei, precum s-a văzut la străini. Deși acele critici au ajuns în România, dar ele fură citite și azvârlite de români cu disprețul ce au meritat. Ei nu au făcut ca unii străini, cari au tolerat pe rătăcitul autor al vieții lui Iisus. Nici un autor român, cât de savant și cu toată libertatea opiniunei publice și a presei în țara lui, nu a scris contra dogmelor și a bazelor religiunii părinților lui. Românii știu a iubi pe capul și pe aproapele lor, fiindcă așa a zis Iisus; ei știu a fi ospitalieri, căci așa le-
