trei preoți efemerei, un eclisiarh, un arhidiacon, doi diaconi și un econom; unul este însărcinat cu moaștele Sfântului Dimitrie. Mai sunt apoi patru paracliseri și un portar, aceștia sunt toți călugări și arhimandriți, ieromonahi și monahi. Protoierei sau protopopi sunt în Capitală doi, și Capitala se împarte în două plăși: cea de sus și cea de jos; ei au în îngrijire sfintele biserici despre ceea ce se atinge de curățenie și acurateța serviciului divin, cum și de purtarea disciplinară și buna conduită a preoților orășenești, cum și a călugărilor veniți de pe afară în Capitală.
Sfinte biserici în Capitală sunt peste tot una suta, de religie ortodoxă, din care 75 ale suburbiilor, îngrijite de epitropii lor, 16 mănăstiri sub tutela Ministerului de Culte, 7 biserici mari, sub tutela eforilor testamentați de fondatorii lor, o capelă rusă, organizată și îngrijită de arhiereul bulgar. Biserici de alte rituri sunt: două catolice, una luterană, una protestantă, una calvină, una catolică afară din București, numită Cioplea, la Vitani; apoi sunt și cinci sinagoge ovreiești: două spaniole și trei leșești.
Venerabilii noștri părinți, atât de mult țineau și propagau religiunea noastră, încât pe lângă mulțimea bisericilor ce sunt în Capitală, apoi aveau și particularele lor capele sau paraclise în proprietățile lor, chiar lângă casele lor, precum răposatul, venerabilul și bun boier, banul D. Ghica. El avea în curte un paraclis, care este și până astăzi la casa devenită a Prefecturei de Ilfov. Mitropolitul român de la anul 1821, Dionisie, avea paraclisul în casele sale, în suburbia Batiștei, strada Dionisie; răposatul Crețulescu asemenea avea lângă Mihai Vodă, în casele sale; răposatul Bellu cel bătrân, asemenea, îl avea la casele sale, Strada Franceză; răposatul T. Văcărescu îl avea în curtea sa; răposatul Grigore Brâncoveanul îl avea la casele sale, din capul Căii Mogoșoaiei; asemenea și la casele Brâncovenilor, de sub Mitropolie, era paraclisul lui N. Brâncoveanu; în curtea Azilului Doamnei Bălașa; la Catedrală chiar este deosebit un paraclis făcut de mitropolitul Teodosie, la a 17-a sută; în curtea răposatului Matache Racoviță, astăzi Poliția Capitalei, era un paraclis; în curtea bisericei Antimului este paraclisul episcopului Iosif, făcut în a 18-a sută, de familia Grecenilor; în curtea monastirei Văcărești este paraclisul făcut de doamna lui Mavrocordat.
Barierile Capitalei erau în număr de 14, cu căpitanii lor și cu oamenii vămilor, care se numeau străji, anume:
