mult la aceasta, căci, de la jumătatea secolului al XVIII-lea până la finele lui, iată cum se vindeau alimentele de întâia trebuință. Pe la invazia nemților cu coadă (căci purtau, toată oștirea, coadă împletită de sârmă și încovoiată în sus), sub generalisimul principe Coburg, ocaua de carne de vacă era două parale, iar când m-am născut eu, la 1810, era patru parale; suta de raci, două parale; ocaua de cașcaval, șapte parale; ocaua de miel, sau berbece, patru parale; pâinea era una para ocaua; iar jimbla, două parale; ocaua de lumânări de seu, douăsprezece parale. Carul de lemne varia după cătățime, de la 3 până la 8 lei; iar nutrețul cailor era ieftin de tot. Să fac însă cunoscut că la invazia oștilor turcești, întâia cerere ce se făcea guvernului era de a ieftini pâinea și, de acolo, a născut și vestitul cișniu (probă), la care se cumpăra grâul de prin județele vecine, cu prețuri variate, și se măcina amestecat, iar după scoaterea pâinei din cuptoare se scădeau cheltuielile și din rest se hotăra prețul ocalelor; fiecare cuptor scotea câte două mii de pâini, zi cu noapte. Cuptoare erau multe în București, însă ca cuptorul lui Babic armeanul nu era altul de a scoate jimbla și pâinea mai frumoasă; de aceea și stăpânii stolnicilor, când îi trimeteau în târg să cumpere pâine, le ziceau:
— Să-mi iei coltuc de la Babic!
Astfel, ca să împace toate curțile boierești, bietul nenorocit de armean trebuia să-și bată capul a scoate jimbla numai în coltuce și ocaua pe deplin, căci dacă, ferească-l D-zeu, se găsea de aga sau de însuși vodă, cari vizitau brutăriile, vreo pâine lipsă, apoi îl țintuiau la ușa prăvăliei, cu pâinea lipsă de gât.
Acum să spun de ieftinătatea vitelor: o vacă se vindea până la 10 lei, iar perechea de boi buni, 25 până la 30 de lei; caii variau de la 20 până la 30 lei; berbecele 2 lei și oaia, de la 2 1/2 până la 3 lei; o găină, de la 2-5 parale; curcanul, de la 8-l0 parale; gâscă, de la 6-8 parale.
Un român din județul Dâmbovița a dat un munte pentru un cal, ca să meargă la Sf. Agora; iată dar că și proprietățile nemișcătoare erau atât de ieftine, încât un munte se putea vinde cu prețul unui cal, ce costa 10-l5 lei vechi.
Stradele și podurile centrale, după cum am arătat, aveau isnafurile de podari, dulgheri (sapeurs), cari se scoteau, in corpore, la diferite alaiuri,
