Marchitanilor, până la colțul astăzi împotriva ulicioarei Sf. Nicolae, și de acolo continua zidul la vale, pe strada Șelarilor, până la poarta cea mică a cetății, în răspântii, zisă Poarta de fier.
Tară în colțul din deal erau fântânele cetății și unde s-a format baia palatului, după strămutarea lui Mircea Vodă cel Bătrân, peste drum de hotelul astăzi numit „Caracaș". El a preînnoit în cursul domniii și biserica din curtea palatului, cu hramul Bunei Vestiri. Toată această cetățuie atunci era păzită de catane și de șeful ei castelan, care se numește în limba slavonă gradiștean. După arderea și desființarea acestei cetățui, se vede cuprins un foarte mare spațiu al cetățuii de o familie cu numele de Grădișteni, stăpânindu-o chiar în zilele noastre, pe când era făcută temniță sau pușcărie, numit „Hanul Grădiștenilor", cu poarta în Podul Beilicului, unde astăzi este spițeria cu firma „La Pelican" ; precum și tunurile acelei cetățui, după dărăpânarea ei, au fost rămas tot în acel loc, ca într-un arsenal, sau și mai târziu, când țara noastră a cumpărat tunuri s-ar fi păstrat tot acolo; de aceea i-a și rămas numirea de Pușcărie, căci vulgul de atunci tunul îl numea pușcă, iar pușca, flintă.
La anul 1395, din ordinul lui Mircea cel Bătrân s-au zidit și biserica din această cetățuie și palatele domnești, unde venea de ședea numai iarna. (Acesta este gloriosul și strategicul domn al României, care stăpâni Dobrogea și cetatea Drâstorului — Silistra — și pe care, în urmă, o dete înapoi alți domni otomanilor și, drept memorie că românii stăpâneau și dincolo de Dunăre, a rămas obiceiul, când îngheța și comunicația ambelor margini se făcea călări, cu trăsuri sau pe jos, ca cel dintâi om, turc sau român, ce venea la vodă cu vestea (mujdea) că s-a prins Dunăr și a început comunicația, primea de la Visterie o pungă de bani (bacșiș) 500 de lei. Acest obicei s-a păstrat până la Grigore Vodă Ghica (1827) — și, ca să facă bucurie orășenilor, a pus acelei biserici patronagiul Bunei Vestiri, adică tot acela ce avea și cea dintâi biserică din Dobroteasa, zidită la începutul orașului. Iar bisericuța Sf. Antonie ă fost zidită de Mircea Vodă II, în a treia sa domnie, la 1530, unde s-a și îngropat acest domn ucigaș.
S-a fondat tot atunci și biserica Sf. Gheorghe cel Vechi, patron al țării, de către Mircea cel Bătrân, din sus de moara de pe Calea Târgului de Afară, unde trăgea și mitropolitul când venea cu domnul din Târgoviște. Această biserică este vechia Mitropolie a Țării Românești, după mutarea reședinței din Târgoviște, până ce a fondat Constantin Vodă Brâncoveanu pe cea de acum. La această Mitropolie s-au refugiat boierii,
