cantitatea lor depind de aceeași lege și de legea liberă a ofertei și cererii, tranzacțiile economice sunt deci libere, schimbul de asemenea. Toate relațiile economice se revoluționează și, într-o țară înapoiată, începem să avem categorii economice, relații economice ca și în țările capitaliste, unde ele, după cum am văzut, au necesitat introducerea instituțiilor liberalo-burgheze.
Dar este o categorie economică, este o valoare care, devenind marfă, necesită mai cu seamă introducerea acelor instituții și acelor relații politice și juridice. Cum am văzut mai sus, aceasta e marfa-muncă, e forța de a munci a lucrătorului.
Am arătat că în societatea capitalistă, unde toate productele devin mărfuri, după liberarea definitivă a muncitorilor din servajul feudal și din lanțurile corporatismului medieval, lucrătorul devine om liber, iar forța lui de muncă devine o marfă liberă, pe care el o vinde în piață ca un negustor, cum se vând toate celelalte mărfuri, pe baza liberei concurențe și a cererii și ofertei. Libertatea economică a lucrătorului și prefacerea forței sale în marfă e faptul economic care se reflectă și care hotărăște chiar, în bună parte, sensul instituțiilor liberalo-burgheze; ea este aceea care hotărăște în relațiile de drept, egalitatea tuturor înaintea legii.
Or, după liberarea țiganilor din robie, după liberarea iobagilor și desființarea breslelor și corporațiilor, avem și noi, în parte cel puțin, aceeași prefacere a forței de a munci în marfă, aceeași tranzacție economică, relativ liberă și egală, între stăpân și muncitor, bineînțeles în orașe, pentru că
