oricât de puțin ar socoti țăranul munca familiei sale din scurtele zile și lungile nopți de iarnă, productele lui tot îi apar prea scumpe față de ieftinătatea mărfurilor străine.
Faptul că familia țărănească devine lucrătoare numai timp de 4—5 luni de vară, cât ține sezonul agricol, și restul e supusă unui chomage forțat, iară drumurile de fier, luându-i cărăușia, desăvârșesc acest proces, pe de altă parte prefacerea productului țărănesc în marfă și dispariția industriei casnice, toate acestea au o foarte mare influență dizolvantă asupra întregii vieți materiale și asupra moravurilor din sânul familiei patriarhale țărănești.
S-ar mai putea aduce multe alte exemple, dar și acestea sunt îndestulătoare pentru a arăta ce adâncă influență — bună sau rea, asta depinde din punctul de vedere din care o judeci — a avut intrarea în relații de schimb cu străinătatea asupra vieții materiale, asupra relațiilor economice și asupra moravurilor satului, ce adâncă revoluție a făcut în viața satului prefacerea în marfă a produselor lui.
Și această influență și această revoluție au fost și mai mari în orașe, devenite, ca și în Apus, centre de schimb și de aprovizionare și pentru sate. Firește, produsele primitive ale corporațiilor noastre semifeudale n-au putut deloc concura cu mărfurile străine, produse ale unei tehnici superioare, rezultat al unei dezvoltări de sute de ani. Banii străini năvăliți în orașe se întorc deci tot în străinătate, iar produsele naționale sunt măturate de pe suprafața
