Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/88

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


vrea, din Neant, se prosternă înaintea-i, o adoră și se proclamă creatura și robul iei.

Religiea religiilor fără-ndoeală ie Creștinizmul, fiind-că acesta expune și manifestează, în toată deplinătatea, natura, adevărata esență a ori-cărui sistem religios, care-i sărăcirea, aservirea și nimicirea omenirei în folosul dumnezeirei.

Dumnezeu fiind totul, lumea reală și omul nu sînt nimic. Dumnezeu fiind adevărul, dreptatea, binele, frumosul, puterea și vieața, omul ieste minciuna, nedreptatea, răul, sluțeniea, neputința și moartea. Dumnezeu fiind stăpînul, omul ie robul. In nestare să găsască prin sine dreptatea, adevărul, vieața eternă, omul nu poate ajunge aici de cît cu ajutorul unei revelații dumnezeești. Cine zice revelație înse, zice revelatori, mesii, profeți, preoți și legiuitori insuflați chiar de Dumnezeu. Și-aceștia o dată recunoscuți ca reprezentanții dumnezeirei pe pămînt, ca sfinții dascall ai omenirei, aleși de Dumnezeu chiar, ca s’o călăuzască pe calea mîntuirei pre iea, trebuie să îndeplinească o putere absolută, neapărat. Toți oamenii datoresc o supunere nemărginită, pasivă, acestor reprezentanți: pentru-că în fața rațiunei dumnezeești nu există rațiune omenească, și-n fața Dreptăței lui Dumnezeu, nu există dreptate pămîntească, care să poată sta în picioare. Robi ai lui Dumnezeu, oamenii trebuie să fie robi și-ai Bisericei, și-ai Statului, întru cît acesta din urmă ie consacrat de Biserică. Ieată ce, din toate religiile ce