mincinoase și vătămătoare, slăvite de doctrinele lor, iea pune niște abstracții adevărate cari exprimă natura generală sau chiar togica lucrurilor, raporturile generale și legile generale ale dezvoltărei acestora. Ieată ceea ce o deosebește adînc de doctrinele precedente și ceea ce-i va asigura totdeauna un loc larg în societatea omenească. Iea va constitui întru cît-va conștiința colectivă a acestei societăți. Dar această știință are o parte prin care se alipește cu totul de celelalte doctrine : aceea că dînsa n’are și nu poate avea drept obiect de cît abstracții, și că-i silită, chiar de natura iei, să treacă cu vederea indivizii reali, în afară de cari înse chiar cele mai adevărate abstracții n’au o existență reală. Pentru a îndrepta acest cusur radical, ieată ce deosebire ar trebui să se stabilească între procedarea practică a doctrinelor anterioare și cea a științei pozitive. Primele, luînd de bază ignoranța mulțimei au jertfit cu voluptate această mulțime, abstracțiilor lor, de-altminferi totdeauna foarte lucrative, foarte producătoare pentru reprezentanții lor corporali. Cea de-a doua, recunoscîndu-și neputința absolută, de-a concepe indivizii reali și de a se interesa cu chipul acesta de soarta lor, va trebui să renunțe definitiv și în chip absolut la guvernarea societăței. Pentru-că dacă s’ar amesteca-n asta, n’ar putea face alta de cît să jertfească și dînsa pe oamenii vii, pe cari-i ignorează, abstracțiilor, cari alcătuesc singurul obiect al legitimelor sale preocupări.
