cu adevărat universală care ar reproduce în mod ideal, în toată întinderea și în toate amănuntele-i nesfîrșite, universul, sistemul sau coordonarea tuturor legilor naturale cari se manifestă in dezvoltarea neîncetată a lumilor. Ie vădit că această știință, obiect sublim al tuturor silințelor spiritului omenesc, nu se va realiza nici o dată în deplinătatea sa absolută. Hristosul nostru va rămînea așa dar pururea nedesăvîrșil, ceea-ce trebuie să coboare mult fala reprezentanților lui patentați printre noi. In potriva acestui Dumnezeu fiul, în numele căruea aceștiea ar voi să ne impue autoritatea lor înfumurată, pedantă, noi vom apela la Dumnezeu tatăl, care ieste lumea reală, vieața reală; a cărei iei, cu alte cuvinte știința, nu-i de cît o expresie cît se poate de neperfectă, și ai cărei reprezentanți imediați sîntem noi, ființele reale cari viețuim, muncim, ne luptăm, iubim, năzuim, ne bucurăm, suferim.
Dar cu toate că respingînd autoritatea absolută, universală și infailibilă a oamenilor de știință, ne plecăm bucuros în fața autorităței respectabile, dar relative, și foarte trecătoare, foarte mărginite a reprezentanților științelor speciale, ne dorind alta de cît de-a-i consulta pe de-a rîndul, foarte recunoscători pentru indicările prețioase pe cari vor bine voi să ni le dea, cu condițiea să binevoească să primească și de la noi, în chestiile și-n împrejurările în cari vom fi mai învățați de cît iei. In de obște nu dorim nimic mai mult de cît
