Păunașul codrilor

Jump to navigation Jump to search
Păunașul codrilor

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


I[modifică]

Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ș-un voinic,
Puiculiță bălăioară
Cu cosița gălbioară,
Voinicel tras prin inel,
Mult e mândru tinerel!
Și-i tot zice voinicul:
„Cântă-ți, mândro, cântecul
Că mi-e drag ca sufletul."
„Eu, bădiță, l-oi cânta,
Dar codrii s-or răsuna
Și pe noi ne-a-ntâmpina
Păunașul codrilor,
Voinicul voinicilor!"
„Aurică drăgulică!
Nici ai grijă, nici ai frică.
Să n-ai grijă pentru tine
Cât îi fi tu lângă mine.
Să n-ai frică pentru mine
Cât oi fi eu lângă tine!"
Puse prunca a cânta,
Codrii puseră-a suna.
lată că-i întâmpina
Păunașul codrilor,
Voinicul voinicilor.
„Cale bună, românaș!"
„Mulțumim, măi Păunaș."
„Măi băiete, băiețele,
Măi voinice, voinicele,
Dă-ne nouă pe mândra
Ca să scapi cu viața ta."
„Ba, eu mândra nu ți-oi da
Pân' ce capul sus mi-a sta,
Că eu când o am luat
În cosițe i-am jurat
Să n-o las de lângă mine
Și s-o apăr de oricine."

II[modifică]

Ei de brâie s-apucau
Și la luptă se luau.
Când în loc mi se-nvârteau,
Când în sus se opinteau.
Nici unul nu dovedea.
Jos nici unul nu cădea.
Iar băiatul cam slăbea,
Brâul i se descingea,
Și Păunul mi-l strângea
Trupușorul îi frângea.
„Mândro, mândrulița mea!
Vin' de-mi strânge brâul meu!
Apăra-te-ar Dumnezeu!
Că-mi slăbesc puterile,
Mi se duc averile."
„Ba, nu, nu, bădiță frate,
Că vei lupta pe dreptate,
Și oricare-a birui,
Eu cu dânsul m-oi iubi..."
Voiniceii se izbeau,
Și mai tare s-opinteau,
Și mai tare se-nvârteau,
Și mai tare se trânteau.
Din doi unul dovedea,
Din doi unul jos cădea;
Cine că mi-ș dovedea,
Și cu mândra purcedea?
Păunașul codrilor,
Voinicul voinicilor!
Cine-n luptă jos cădea
Și-n urmă-le rămânea?
Voinicel tras prin inel,
Moare-n codru singurel!

[1] Păunaș însemnează un voinic tânăr, mândru și misterios, mândru ca păunulși misterios ca Pan, zeul codrilor.

În România plină de urme romane, nu ar fi de mirare să se fi păstrat numelezeului Pan și să se fi schimbat cu timpul în Păunaș, precum s-au păstrat numelezeilor păgânismului, Joe, Mercur, Venere, ce se văd figurând în povești sub chi-puri de sfinte creștine; sfânta Joe, sfânta Miercure, sfânta Vinere. Prin urmare, ede crezut că Păunașul din această baladă nu este altul decât chiar Pan, zeul codrilor.

[2] Imagine grațioasă și expresie foarte poetică. A jura credință în cosițelefetelor este un vechi obicei ce face parte din șezătorile flăcăilor și copilelor,noaptea, pe prispa casei părintești.

[3] Lupta era la vechii romani un exercițiu zilnic și o petrecere: lucta. Asemeneala românii de astăzi lupta e un obicei care domnește pretutindeni la munți și lacâmpii. Ea se urmează în deosebite chipuri, cu deosebite numiri: de pildă, luptavoinicească, lupta ciobănească, lupta ursărească, lupta pe dreptate (adică fărăpunere de piedică și fără ajutor străin). Cine asistă la aceste lupte ale flăcăilorromâni de la Carpați și de pe malul Dunării, recunoaște bine în ele apucăturileși pauzele gladiatorilor din vechime.

[4] Pentru sufletele viteze puterea e cea mai scumpă avere.