Păstorul murind

Jump to navigation Jump to search
Păstorul murind
de Dimitrie Bolintineanu


— "Toți păstorii se cobor ;
Toți răsuflă desfătare ;
Numai tu, frumos păstor,
Te înclini în întristare ?
Spune nouă ce gîndești ?
Spune nouă ce voiești ?"
— "Dați-mi pace, dragi oițe !
Dați-mi pace, dragi fetițe,
Că eu doru-mi nu vă zic
Pînă-n ziua de tunsoare ;
Iar atunci, în sărbătoare,
N-am să vă ascunz nimic."
— "Azi e ziua de tunsoare.
Cînd ne zici să ne vestești
La această sărbătoare,
Pentru ce tu pătimești ?"
— "Ici la murmura fîntînii
Ascultați, dar, dorul meu.
Dar chemați să vie cînii.
Cîntec trist am să cînt eu :
«Ați văzut o dulce stea,
Ați văzut lilița mea,
Cu cămașă d-albă lînă
Fluturată de lumină ?
Roza e a sa guriță,
Flacăra a sa cosiță,
Ochii ei în lacrimele
Sunt ca două viorele.
Sufletu-i miros de floare,
Inima-i chiar foc de soare.
Vorba ei mă desfăta,
Cîntecu-i mă îmbăta,
Nu l-ați auzit voi oare
Printre nopți, desfătătoare,
Cît scotea de multe ori
Lacrimi de la călători ?
Dar acum acele șoapte
Nu mai sună printre noapte.
Sufletu-i s-a dus pe vînt,
Lutul într-un trist mormînt.
De cînd ea nu mai trăiește,
Viața-mi jună veștezește.»"