Păscarul Bosforului
| Păscarul Bosforului de Vasile Alecsandri |
De-ar vrea înaltul prooroc,
Mohamed strălucit,
Să-mi fie ziua cu noroc
Și dorul împlinit!
De-aș prinde-acum în mreja mea
Pe-a mărei împărat,
Ce poartă-n frunte-o mare stea,
Un talisman bogat. [1]
Eu care sînt un biet păscar
Purtat din val în val,
Eu care dorm la Iuschiudar,[2]
În iarba de pe mal,
Eu, Abdulah, cel mai voinic
Vâslaș de pe Bosfor,
Ce n-am decât un biet caic
Ș-un suflet plin de dor!
Allah! atunci orice-am dorit,
Allah! orice-aș vrea eu,
De la apus la resărit
Ar fi îndat-al meu:
Caftane, șaluri de Cașmir
Cu late, scumpe flori,
Iuți armăsari de la Misir[3]
Ca vîntul de ușori.
Ș-un lung caic de abanos
În aur prelucrat,
Cu imnuri din Coran frumos
Pe margine săpat,
Și treizeci de vâslași osmani
Ce vesel ar zbura
Mai răpizi decât elcovani[4]
Pe-ntinsa Marmara.
Dar n-aș vrea nici stofe cu fir
Și cu mărgăritar,
Nici largi caftane de Vizir,
Nici falnic armăsar.
N-aș vrea nici săbii de Taban[5]
Deprinse la omor,
Nici lung covor de Ispahan
Ce saltă sub picior.
Allah! me jur că de-aș avea
A mărei talisman,
N-aș vrea să fiu vizir, n-aș vrea
Nici padișah-sultan.
N-aș vrea comori, n-aș vrea să am
Nici chioșcuri, nici sarai,
Nici să desmierd în Bairam
Huriile[6] din rai.
Ci-n mrejă dulce prefăcând
Duioasă-inima mea,
M-aș duce-ncet și tremurând
Să prind norocu-n ea,
Să prind copila lui Topal,
Frumoasa Biulbiuli
Ce cântă noaptea lin pe mal,
Pe mal la Kandili[7]!
Constantinopoli. — Iunie 1845.
- ↑ Popoarele Orientului au o oarbă încredere în puterea talismanurilor
- ↑ Iuschiudar sau Scutari, oraș mare pe malul Bosforului în Asia, în față cu Galata
- ↑ Egipt
- ↑ Elcovani: paseri ce zboară răpide pe luciul Bosforului. Turcii cred că ele sînt sufletele celor ce nu au putut întra în raiul lui Mohamed și au mare respect pentru dânsele
- ↑ Oțel fin de Damasc
- ↑ Hurie, femeie făgăduită mahomedanilor credincioși pentru a-i desfăta după moarte, în rai
- ↑ Kandili: sat frumos pe malul Asiei, la mijlocul Bosforului