Părul (Florile răului)

Sari la navigare Sari la căutare
Părul (Florile răului)
de Charles Baudelaire
Traducere de Al. Philippide


O, plete peste umeri în valuri răspândite!
O, bucle! O, năvalnic parfum dulceag și greu!
Pentru-a umplea alcovul cu amintiri iubite
Ce stau de mult în părul acesta adormite
Ca pe-o batistă-n aer să-l vântur vreau, mereu!

Asia moleșită și Africa-nfocată,
O lume de departe, pierdută, moarte-aproape,
În adâncul tău învie, pădure parfumată !
Cum duhul altor oameni în muzică înoată
Al meu plutește pe-ale miresmei tale ape.

Voi merge unde oameni și arbori, plini de vlagă,
Alene se răsfață în arșițele mari.
Păr des, fii valul care mă ia și mă dezleagă!
Lac de-abanos, în tine e-o feerie-ntreagă
De steaguri, de catarguri, de bărci și lopătari:

Un port sonor în care sufletul meu visează
Sorbind din plin culoare și sunet și parfum;
Corăbiile-n aur și-azur înaintează
Și deschizând largi brațe spre slava veșnic trează
A unui cer fierbinte pornesc mereu la drum.

Scufund în tine capul meu dornic de beție,
Negru-ocean în care-i alt ocean închis!
Și gândul meu pe care talazul îl îmbie
Va ști să te găsească, fecundă lenevie,
O, legănări de vrajă într-un tărâm de vis!

Păr vânăt, fluturare de-ntunecimi zburlite,
Tu-mi dăruiești iar cerul rotund și fără nor!
Pă țărmul tău de bucle ca lâna răsucite
Prelung și-adânc mă-mbată mirosuri încâlcite:
Catran, ulei de cocos și mosc pătrunzător.

Mereu! de-a pururi! mâna-mi se va grăbi să pună
În coama ta podoabe de perlă și rubin,
Dorința mea să poată oricând să te supună!
Nu ești tu oaza-n care visez și amfora bună
Din care sorb cu sete al amintirii vin?