Păpușa automată

 

Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost faptă de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...

Cineva ―
Dar nu știu cine,
O păpușă automată ―
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine ―
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce rușine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?...
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Și să tac...
Că păpușii n-ai ce-i face,
Și păpușa, dacă vrea,
Mori cu zile pentru ea!...

Cine ești, păpușă mică,
Cu ochi verzi de levănțică
Și cu unghii de urzică?...
Cine ești, păpușă blondă,
Cu prezența vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea ―
Până și-n odaia mea?...
Cine ești
Și ce poftești?
Vrei odaie cu chirie.
Sau un loc pentru vecie?...

Păpușică prost crescută ―
Ochi căscați
Și gură mută ―
De ce taci și nu vorbești?...
Sau, ca zâna din povești,
Nici tu nu știi cine ești?...
Fii cuminte...
Și-nțelege
Că păpușa, când se strică,S-a sfârșit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpușică
Cum ești tu ―
Păpușă mică,
Cu prezența indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Și-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată „pierde-vară”.
Fii cuminte
Și, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea ―
Lângă mine...
Uite-așa!...
Ca păpușile-n vitrine
Sau ca sfintele creștine
Când Cristos le convertea!...

Și de milă ― că era,
Biata fată,
Goală toată...
Și n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... ―
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară ―
Mai mult vină literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpușica e cuminte!...