Pârâul

 

Sunt râsul clar al satului — într-una
Mi-arăt la soare dinții albi de prund.
Când vine noaptea, lacrimi îmi dă luna,
Când crește norul, plânsete ascund.

Dau oamenilor jimbla aurită,
Dar morile cu roata lor mă bat...
Ștrengarii zvârlă-n mine, ca într-o vită,
Cu bolovani — când fața le-am spălat.