Orientale. Două documente

Salt la: navigare, căutare
Orientale. Două documente
de Ion Luca Caragiale
Apărut în Universul, 23 Februarie 1909, semnat: Caragiale; după Claponul, nr. 6 (1877). Retipărit de Luca I. Caragiale în Reminiscențe.


Imperiul otoman suferă și el astăzi, pentru a doua oară, de febra constituțională parlamentară. Este un caz de recidivă. Primul acces, mai ușor, l-a avut, precum se știe, în ajunul războiului cu rușii și românii la sfârșitul anului 1876, când celebrul Midhat-pașa, în calitate de mare vizir, a proclamat o constituție otomană, cu regim parlamentar, suspendată peste puțină vreme de M.S. Sultanul.

Printre niște hârtii vechi, am găsit acuma un exemplar dintr-o foaie obscură ce apărea, în 1877, la București, în limba bulgară, conținând mai multe documente privitoare la activitatea primului parlament otoman.

Oricât ne-am îndoi de exactitatea lor, în toate amănuntele, credem interesant a reproduce aici două din acele curioase documente, și, dacă semnăm mai jos cu numele nostru, asta o facem, binențeles, numai ca simplu colecționar, iar nu ca autor.

I - MESAJUL DE ÎNCHIDERE A CAMERELOR OTOMANE[modifică]

Domnilor senatori,
Domnilor deputați,

Pentru întâia oară a tunat și v-a adunat laolaltă aici, ca să faceți giumbușuri parlamentare. Trebuie să mărturisim, daca voim a fi drepți, că ideea asta a trecut mai întâi prin capul fostului meu mare vizir Midhat-pașa.

Isprăvindu-și toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre; nu-i mai rămânea altă treaba de făcut decât să pună la cale soarta supușilor otomani, cărora Allah numai știe cu câtă blândețe și regulă le-am administrat legile noastre echitabile.

Așa, văzând că tot mi se dedea zor să schimb chiverniseala împărăției, într-o dimineață, după ce mi-am băut liniștit cafeaua și ciubucul, am chemat pe Midhat-pașa și i-am grăit:

— Bre, pordecâine! (așa-i ziceam eu lui când eram cu chef). Toate bune! dar ce e de făcut cu Europa, bre?

— Eu am un plan, prealuminate stăpâne (mi-a răspuns), să ți-l comunic!

— Pune-l în lucrare, pordecâine, fără să mi-l mai comunici; eu n-am vreme să mă ocup cu așa mofturi.

În adevăr, peste trei zile, moftul, Constituția adică, s-a promulgat, și i-am și băut aldămașul cu chef mare, după cum știți, în ciuda diplomaților.

Astfel și de data asta, geniul otoman a tras Europei un chiul, vrednic de vestitul nostru Nastratin Hogea, de clasica memorie.

N-a trecut apoi mult, și Midhat-pașa, despre care nu-ncetau a vorbi gazetele toate mai mult ca de Mahomet — ba că e isteț om de stat, ba că e bătut la cap ca berbecul la coadă, ba că e geniu și câte toate secături — începu să-și ia nasul la purtare: prinsese muhalibiul coaje.

Să las că de câte ori îl chemam să mă frece, ca de obicei, pe tălpi, îmi trimitea vorbă că n-are vreme, că e ocupat cu trebile statului; să las că l-am prins de câteva ori cu mâna în cheseaua mea cu tutun; — dar într-o zi, după ce cumnatu-meu Mahmud-Damat — care e un băiat foarte deștept, pot zice că e mai deștept ca mine și ca dv. toți la un loc — mă convinse, cu o gazetă englezească, că bulgarii sunt supușii mei, chemai pe Midhat-pașa. Nu-mi băusem cafeaua.

— Bre, pordecâine! (așa-i ziceam eu când eram mahmur). Auzi ce spune englezul, că bulgarii sunt supușii mei!

— Adevărul spune, prealuminate.

— Atunci, de ce nu mi-ai spus? să te-nvăț eu să regulezi chestia Orientului în trei zile, pordecâine?!

— Cum, stăpâne?

— Să-i spânzuri pe toți!

— Nu mai merge așa, preastrălucitule ! acum avem Constituție.

— Constituție? (am strigat). Să-ți dau eu ție Constituție!

Și, cu mare părere de rău, i-am pus palma-n... ceafă și i-am făcut un vânt de i-a sărit pordecâinelui fesul cât colo.

Știți ce a urmat apoi.

Auz acuma că umblă dumnealui cu plosca cu minciunile pe la curțile împărătești ca să mă denigreze — ce-o fi aia!... Ah! chiolhaiule! nu te-oi prinde eu odată, să-ți fac o mângâiere la tălpi, să mă pomenești!

Dar — să nu ne uităm vorba!

Lucrurile s-au încurcat rău...

Europa a îngăduit să ne încalce ghiaurii, muscalul si românul. Spun că sunt hotărâți să vie până-n Stambul, să ne facă ce ne-or face.

Prin urmare, nu rămâne decât la patriotismul nostru să ne învețe a ne apăra.

Zice că până acuma, noi am pierdut mult; mâine-poimâine poate să pierdem și Stambulul. Multe fesuri au rămas fără capete și de două ori pe atâția iminei și-au pierdut labele!... dar, nu face nimic! vorba bragagiului:

„Așa e negustoria: unde e marfă multă, și pagubă multă este!"

Domnilor senatori,
Domnilor deputați,

Vedeți dar că, întrucât privește politica din năuntru, stăm bine și temeinic; putem în adevăr zice că stăm turcește.

În privința politicei din afară, neutralitate desăvârșită; aceasta numai și numai fiindcă nu ne-am depărtat de loc de la-nțeleptul cuvânt al strămoșilor noștri:

„Pilaful să-l mănânci dedesubt, iar ciorba de deasupra, și-ncolo, toate bune!"

De vreme ce așadară fiecare dintre dv. trebuie să se fi plictisit de atâtea îndelungi și mature deliberări, și fiindcă tot nu aveți de ce să mai încurcați lumea prin Stambul — m-am gândit că n-ar fi rău să vă trimit la urma voastră de unde ați venit.

Deci, aducând prorocului laude și mulțumiri pentru succesele noastre, vă zic:

Hairolà!

Mergeți fiecare pe la casa cui vă are, și Allah să vă aibă întru sfânta sa pază spre fericirea țării turcești!

S-a isprăvit cu mofturile! sesiunea este închisă... Haidea!

Abdul Hamid

Miniștri:

Zavrak-pașa, Interne;
Bocluc-agà, Externe;
Hatâr Plokon, Justiție;
Topà Loază, Război;
Hagi Buke, Instrucție și Culte;
Selemet Mofluz, Finanțe;
Tembel Efendi, Lucrări publice.


II - SENATUL ȘI CAMERA DIN STAMBUL - CORPURILE ÎNTRUNITE[modifică]

(Ședința de închidere)

Ședința Corpurilor întrunite se deschide la orele reglementare turcești, cu mare solemnitate, sub președenția lui Ciapcîn-aga, prezenți fiind toți senatorii și deputații. Domnește în toată adunarea o mare veselie.

La ordinea zilei:

Proiectul de lege pentru plata diurnelor reprezentanților națiunii otomane pe timpul vacanțelor, și

Citirea mesajului de închidere a Corpurilor legiuitoare.

Iskiuzar-Mehemet, raportor, dă citire raportului și proiectului de lege:

„Art. unic. Cât țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna îndoită ca pe timpul sesiunii."

(Aplauze zgomotoase.)

Geanabet Eddin: Am onoare a propune următorul meremet la art. 1:

„Art. unic. Cât țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna împătrită..."

Voci: Prea mult, bre! nu fi botos!

Geanabet Eddin: „... întreită ca pe timpul sesiunii".

(Aplauze prelungite.)

Articolul unic, astfel meremetisit, se primește cu unanimitate, plus un vot. Prezidentul a votat de două ori.

(Aplauze zguduitoare.)

Zăuc–aga (care a dormit, deșteptându-se): Cer cuvântul! Am onoare a interpela guvernul asupra chestiunilor importante...

Prezidentul: Carnacsi! Suspend ședința pe cinci minute.

La redeschidere se citește mesajul de închidere al Parlamentului (vezi mai sus).

Prezidentul: Fraților senatori și deputați, înainte de a pleca pe acasă, să strigăm:

Trăiască sfânta Constituțiune!

Trăiască Imperiul!

Să trăim și eu și voi cu toate neamurile noastre!

Să trăiască în sfârșit toți câți n-or muri!

Să strigăm cu toții ura! și să azvârlim cu fesurile-n sus, că treburile țării turcești merg ibrișim!

(Aplauze torențiale.)

(Ședința solemnă s-a încheiat.)


Așa se încheiă documentele din obscura gazetă bulgară, pe care le-am reprodus cât se poate mai exact.