Oglinda cînd ți-ar arăta

4 [Oglinda cînd ți-ar arăta]
de Alecu Văcărescu

    Oglinda cînd ți-ar arăta
    Întreaga frumusețea ta,
        Atunci și tu, ca mine
        Te-ai închina la tine.

    N-ar fi mijloc să te privești
    Asemenea după cum ești
        Și idolatrie
        Să nu-ți aduci tu ție.

    Ochii în ea cînd ți-i arunci
    Dă tot să-ntunecă atunci
        Și dă te și arată
        Iar nu adevărată.

    D-aceea nu da crezămînt
    Oglinzii ce cu scăzămînt
        Îți face înșălăciune
        Și tot minciuni îți spune.

    Ci cîtă ești să știi, dă vei,
    Da crezămînt ochilor miei,
        Fiindcă nu te-nșală
        Nici fac vreo greșeală.

    În ei te cată să te vezi
    Întocma pă cît luminezi
        Și d-într-a lor vedere
        Vezi cît ai putere.

    Crede-i săracii cînd îți spun
    Că numai ție să supun
        Și că le ești din fire
        A lor dumnezeire.