Odeleta (Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu...)

 

celei mai blonde

Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu ―
Regatul unor pete de umbre și lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tăi ― culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei și-a crimelor iertare,
Culoarea voluptății și-a vițiului, ce-aștern
În urma lor fanate petale de păcate;
Și părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spațiu intenții senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtașul celei din urmă Bacanale!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu pari a fi venită dintr-un regat strein ―
Pustiu ca discul rece și blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Și straniu ca surâsul defunctelor regine!