Oaia, lupul și apărătorii

 

Vrând să scape de sub gheara
Unui lup ce-o fugărea,
O mioară, vai de ea!
Ca să n-o răpuie fiara,
Căutând un ascunziș,
S-a pitit într-un tufiș
plini de spini
de scaieți și mărăcini.

Atunci lupu-i pierde urma...
Dar fricoasă mielușea,
Când ieși să-și cate turma,
Toată lâna după ea
Albă, creață și bogată,
Rămăsese ca răsplată
În tufișul salvator,
Dar cam prea apucător.
. . . . . . . . . . . . .
Această fabulă banală
N-are nevoie de morală.