O voce (Alexandru Macedonski)

 

Popor Român hai și te ridică
Inima domnească-ți este inamică!
Popor Român tu ești lănțuit,
Drepturile-ți toate, vai! Ți s-a răpit!
Nimeni nu cutează nici să-ți mai vorbească,
Tremurăm de frică-n țara Românească!

_____

Bucureștiul nostru, vechia capitală,
Vai! Se stăpânește c-o forță brutală,
Căci Românul nostru este obosit
Și în lanțuri grele șade lănțuit!
O Române unde-i vitejia ta,
Când Românul singur, zece învingea!

_____

Popor Român, nu cumva vei plânge?
Asta mai lipsește, când lanțul ne strânge.
Să vedem Românul plângând ca femei
În loc c-a lui spadă să scoată scântei,
Să înoate-n sânge omorând pe hoți
Să gonim din țară pe tiranii toți!

_____

Omul ce cutează ca să vă vorbească
E inimă verde căci e Românească!
Este un braț forte căci e Românesc,
Și Românul are sânge vitejesc!
El nu dă preț vieții, căci este Român
Și nu recunoaște p'un infam stăpân!

_____

Oh! Ne jefuiră și ne prăpădiră,
Și răbdară toți, nimeni nu săriră
Pân’la tiranie ca să-și facă loc,
Când ne-a luat cenușa și de lângă foc!
Însă acuma timpul iată c-a sosit!
V-a răbda Românul diar vi s-a-mplinit!

1866, ianuarie.