O voce (Alexandru Macedonski)

Jump to navigation Jump to search

Popor Român hai și te ridică

Inima domnească-ți este inamică!

Popor Român tu ești lănțuit,

Drepturile-ți toate, vai! Ți s-a răpit!

Nimeni nu cutează nici să-ți mai vorbească,

Tremurăm de frică-n țara Românească!

_____

Bucureștiul nostru, vechia capitală,

Vai! Se stăpânește c-o forță brutală,

Căci Românul nostru este obosit

Și în lanțuri grele șade lănțuit!

O Române unde-i vitejia ta,

Când Românul singur, zece învingea!

_____

Popor Român, nu cumva vei plânge?

Asta mai lipsește, când lanțul ne strânge.

Să vedem Românul plângând ca femei

În loc c-a lui spadă să scoată scântei,

Să înoate-n sânge omorând pe hoți

Să gonim din țară pe tiranii toți!

_____

Omul ce cutează ca să vă vorbească

E inimă verde căci e Românească!

Este un braț forte căci e Românesc,

Și Românul are sânge vitejesc!

El nu dă preț vieții, căci este Român

Și nu recunoaște p'un infam stăpân!

_____

Oh! Ne jefuiră și ne prăpădiră,

Și răbdară toți, nimeni nu săriră

Pân'la tiranie ca să-și facă loc,

Când ne-a luat cenușa și de lângă foc!

Însă acuma timpul iată c-a sosit!

V-a răbda Românul diar vi s-a-mplinit!

1866, ianuarie.