O inspecțiune

 

Profesorul: Că-z onorat domnul inșpectore va binevoi doară un momănt să asculke aplicațiunea metoaghii intuikive.

Inspectorul se așază, scoate carnetul și condeiul și ascultă.

Profesorul: Mă prostovane, tu ala ghe colo... Spune-ne tu doară: ce iaște, ființă și ce iaște lucru, mă?

Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mișcă, și ființă pentru că mișcă.

Profesorul: No! Dar ornicul meu... prostule! Ființă-i ori lucru?

Elevul: E lucru, dom'le!

Profesorul: Că-z doar mișcă, mă! auzi-l. (Bagă orologiul în urechea elevului)

Elevul (ferindu-se): Da', dacă nu-l întoarcem, nu mișcă.

Profesorul (satisfăcut): Bravo! (către domnul inspector); ș-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc). Tu, mă, alălalt ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă?

Elevul: Patru, dom'le!

Profesorul (vesel): Ei, pe dracul că-z doar n-o ia aibă șăpke!... Și ce e boul cu patru picioare? Lucru ori ființă? Ha?

Elevul: Ființă, dom'le!

Profesorul: Dar masa, ființă-i?

Elevul: E lucru, dom'le!

Profesorul: No, că-z n-are și ea patru?

Elevul: Da, dar nu se mișcă, dom'le!

Profesorul (și mai vesel): Ei, pe dracu' să se miște... poake doar cu șpirikismus!

Inspectorul (tușește tare și caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?

Profesorul: Anibal Ioanescu.

Inspectorul: Răspunde bine.

Profesorul (cu siguranță): Că-z ăsta-i ghintre cei bunișori... No! la gheografie acuma... Mă! tu ghe colo... Spune-ne tu doară toake ștakele Europei.

Elevul: Franța, dom'le!

Profesorul: Franțiia, bine!

Elevul: Anglia, dom'le!

Profesorul: Iaște!

Elevul: Germania, domle!

Profesorul: Ghermania!

Elevul (se pornește repede. Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat, cu satisfacție și cu mândrie) Elveția, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, România, Serbia, Muntenegru și Grecia... dom'le!

Profesorul (incruntindu-se): Și apoi mai care mă?

Elev l: Atâtea, dom'le!

Profesorul (începând să scrâșnească): Dar Spania, mă?

Elevul (intimidat)! Și... Spania, dom'le!

Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania?

Elevul: ...?!

Profesorul (magistral): Șpania-i lângă Portocalia, mă boule, și viță-versa!

Elevul (aiurit): Și... Spania și Portocalia, dom'le!

Profesorul (din ce în ce mai sus): și mai care?

Elevul (pierdut): Vițăvercea, dom'le!

Profesorul (indignat): Nu Vițăversa, mă! Dănimarca, mă! Danмa, mă! (șoptind amenințător printre dinți): Dania tătână-tău!

(Energic); Merji la loc, boule!

Elevul pleacă obidit la loc.

Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a știut destul de bine.

Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu' știut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s-audă și onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câke la veghem doară, cine le-au făcut pe toake?

Elevul (sigur): Natura, dom'le!

Profesorul ( zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu', Natura!... Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?

Elevul: Dumnezeu, dom'le!

Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău și mumă-ta!... No, acuma... noi, românii, musai doară să șkim pe cum că; ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!

Elevul (energic): De la Traian, dom'le!

Profesorul: ( făcând cu ochiul inspectorului care stă în admirație): Și cine era Traian?

Elevul: El era om bun!

Profesorul (emotionat): Bun drăguțul ghe el, zic zău lui Dumnezeu bun... Și cu cine s-au bătut el?

Elevul (brav): Cu Turcii?

Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Ca-z unghe erau Turcii pâna atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-au ghescoperit turcii... (Puternic): Cu dacii, mă!

Elevul (mai tare): Cu dracii!

Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-au bătut! Dar mai apoi, Ștefan cel Mare și Michaiu Bravul cine au fost?

Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.

Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă!... Și s-au bătut...

Elevul (cu multă mândrie națională): Cu draci!

Profesorul (entuziast): Cu draci! Zic zău lui Dumnezeu! Merji la loc!... Bravo, prostovane. (Către inspector, care e transportat):

Că-z ăsta doară iaste un școler emininke!

Inspectorul: Are și mult talent!

Profesorul (cu siguranță): Ei, pe dracu talent!... că talent nu-i doar ghe vreo samă! Asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicățiune!... No, la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?

Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.

Profesorul (nemulțumit): Nu așa loază^! Nu cuvânta doară ca râtanii... vorbește ca școlerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniția chiară și aghecvată!

Elevul: Muzica este...

Profesorul: Ce?

Elevul: Este când...

Profesorul (foarte nemulțumit și repetând definiția): Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într un mod plăcut... (printre dinți, aparte, școlarului): Ia seama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieșire).

Inspectorul (se ridică; copiii fac și ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulțumit. Metoda dumitale e admirabilă...

Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoda lui Peștaloțiu.

Inspectorul (urmând): ... Și zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi): Voi, băieți, căutați a profita de știința bunului vostru profesore și nu uitați că de la voi așteaptă mult patria, România, pentru viitor!

Profesorul (conducând cu multe reverențe pe inspector și încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule Inșpectore? Apoi dacă-s porci și n-au ghestulă aplicățiune!