O, dragostea mea-mamă...

 

O, dragostea mea-mamă, eu te-am primit copil,
când Sfânta Cincizecime m-a pogorât din Soare
și sufletul de aur mi-a dat făcându-mi-l
să umble printre îngeri, – să cânte la izvoare!

Și dragostea mea-soră, eu te-am primit prin har,
într-un pahar de apă, dintr-o cerească Mână,
iar harfa mea de aur mi-ai prefăcut-o jar,
nălțând-o lângă Soare – și-acolo să rămână.

N-am fost erou, – dar vouă v-am dat viața mea,
luptând ca să vă apăr de orice vijelie
– tot aurul din sânge și tot ce am v-aș da
să-mi creșteți fericite în rod și-n curăție.

De-atâtea ori în flăcări m-am zvârcolit gemând
prin ziduri, printre fiare sau printre morți grămadă,
dar inima de aur la voi mi-a fost luptând
odată fericite ca-n ceruri să vă vadă.

O, cele două sfinte iubiri din viața mea:
iubirea mea din soare, iubirea mea din lună,
răsplata mea de aur – și vecii după ea –
eu nici nu vă vreau altfel, ci numai împreună!

Acestă lucrare este considerată a se afla în domeniul public, fiind publicată în cadrul unor manifestări sau discursuri publice despre care se presupune că nu sunt sub licență. În cazul în care lucrarea este supusă drepturilor de autor, va fi necesar ca acestă pagină să fie ștersă, reprezentând o posibilă violare a acestor drepturi. Acest format ar trebui folosit numai după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina statulul lucrării.