Nu-ți cer, duduie...

Nu-ți cer, duduie...
de Cincinat Pavelescu
Fiind rugat să citesc ceva la șezătorile societății Amicii Orbilor și indignat de taifasul tinerilor de ambe sexe, care nu ascultau decât îndemnurile inimii lor, am adresat unei domnișoare din prima loje aceste versuri:


Nu-ți cer, duduie, cu nesațiu
Sonetul meu modest să-l sorbi;
Să știi atât: că eu spun versuri
Nu pentru surzi, ci pentru orbi.