Notiță asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare

Jump to navigation Jump to search
Echilibrul Notiță asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Ștefan cel Mare de Mihai Eminescu
Din periodice - 1870
Din periodice - 1871
Publicată în Convorbiri literare (IV), 15 Septembrie 1870, paginile 233-234


Dacă privim fierberea vieții noastre publice, putem vedea lesne că liniștea perpetuă din generațiunea ce e azi la ordinea zilei, și frecările ei, atât din viața politică cât și din cea spirituală, nu-și au cauza lor pe-atâta în interese personale (precum o sus țin unii) ci mai mult în profunda sciziune dintre direcțiunile pe care au apucat unii pe de-oparte, alții pe de alta. Adăogând pe lângă acestea un caracter cam vehement, precum e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simple divergințe în păreri se schimbă în neîncredere și în acuzări de intențiuni subversive.
Răul cel mare nu e că o asemenea stare de, lucruri există, ci că se perpetuă și se moștenește; și dacă generațiunea ce crește azi ar aduce cu sine o moștenire atât de tristă, nu ne îndoim că prin o consecință neapărată și mereu în creștere, antitezele ar deveni mai mari și mai neîmpăcate.
Însă generațiunea ce crește are și ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generațiune, ce se înțelege pe sine însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii contra lui.
Serbarea la mormântul lui Ștefan-cel-Mare, deși pornită mai mult dintr'un sentiment de pietate cătră trecutul nostru pe cât de glorios, pe atâta de nefericit, - totuși cu vremea ideea a început a prinde un interes mai bogat, de cum puteam presupune din început . S'a născut conștiința că o întrunire a studinților români din toate părțile ar putea să constitue și altceva decât numai o serbare pentru glorificarea trecutului nostru, și că, cu o ocaziune atât de favorabilă în felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate. Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun rectificar ea trecutului. Ca el să fie o simplă continuare a trecutului cu toate calitățile acestuia, a fost o idee ce trebuia exclusă a priori, pentru o rectificare a greșalelor și lipselor prezentului, care mâne firește va fi pentru toți trecut .
Însă unul din cele mai mari defecte ale prezentului e tocmai starea de lucruri, ce am caracterizat-o în liniile prime ale acestei notițe, și trebuința cea mai mare ni s'a părut nouă că ar fi o singură direcțiune a spiritului pentru generațiunea ce crește.
Rezumându-ne, putem spune că dacă exteriorul acestei festivități are să fie de un caracter istoric și religios, - interiorul ei - dacă junimea va fi dispusă pentru aceasta - , are să cuprindă germenii unei desvoltări organice, pe care spiritele bune o vroesc din toată inima.
Ca lucrare a noastră în viitor să constitue un singur organism, normal și fără abatere, e, se'n țelege de sine, un ideal, a cărui împlinire nu e decât problematică; insă puținul bine, ce ar pute a rezulta dintr'o încercare de a organiz a viața viitorului, însemnează totuși mai mult decât nici o încercare spre aceasta.
Asta- i expunerea scurtă a scopului serbărei de la Putna.
Credem însă că n'ar fi neinteresantă o analizare a motivelor, ce- au cauzat amânarea ei.
Prin războiul de față, la care partieipează cu spiritul toată lumea civilizată, s'a creat un curent al zilei, care înădușă orice mișcare de un caracter mai pacific. Dacă serbarea se ținea în anul acesta, nu- i rămânea decât alegerea între două consecințe egal de rele. Sau că curentul zilei îi imprima, fără voe, o nuanță politică, pe care n'o are și nici intenționează de- a o avea, și astfel am fi dat naștere la sgomote și păreri cu totul neidentice cu scopul și ființa ei, - ba poate că în cazul cel mai rău realizarea ei ar fi oprită prin măsuri guvernamentale; sau, dacă lumea ar fi fost priceput-o bine, fiind însă în contradicțiune cu curentul zilei, nimene nu s'ar fi interesat de ea, s'ar fi trecut ne băgată în seamă și fără de-a lăsa vre-o urmă morală, precum s'au mai întâmplat și cu alte serbări de natura acesteia. Iată rălele între care trebuia să aleagă; - și de aceea Comitetul pentru serbare a găsit de bine a o amâna pe anul viitor, când spiritele vor fi mai liniștite și participarea neoprită de nici un fel de considerațiune.



Notă:

Societatea studenților români România Jună din Viena plănuise o adunare studențească la Putna în 1870, pentru comemorarea lui Ștefan cel Mare cu ocazia împlinirei a patru sute de ani de la clădirea Mânăstirei Putna. Eminescu semnează ca secretar , alături de N. Teclu și Petru Bita un apel către public în Martie 1870, cerând publicului sprijin moral și material pentru a se face o serbare demnă, de eroul neamului (apel publicat în Federațiunea ( III ) 1870, 3 Iunie / 22 Mai p. II). Serbarea nu s'a putut ține în 1870 din pricina, războiului franco - german. Eminescu explică și motivul amânării și ce aștepta el de la această serbare.