Noaptea venețiană

 

Noaptea lină
S-a întins;
Luna plină
S-a aprins;
Mic si mare
Peste mare
De-admirare
E cuprins!

Stele, raze,
Se privesc
În talaze
Ce șoptesc;
Și-n tăcere
Cu plăcere
Dulci mistere
Se-nplinesc!

Subt arcade,
Un școlar
Vezi că-șade
Solitar...
Vrea se fie
Și nu știe
Să devie
Temerar!

Ca prin basme
Și minuni
Vezi fantasme
Și ochi bruni!
Flori, parfume,
Râsuri, glume,
Ce de lume!
Ce de juni!

Iar adese
Din San-Marc,
Grupe-alese
Se înbarc...
Noaptea, dorul
Își ia zborul
Căci amorul
E monarc!

Ce minune
De-ncântări,
De plăcute
Răsfățări!
Ori și cine
Aici vine,
Gustă line
Dezmierdări!

În gondolă
De orice dor
Se consolă
Prin amor!
De la maluri,
Prin canaluri
Peste valuri
Fuge-n zbor!

Pe lagună
Legănat,
E de-o brună
Fermecat.
Ea-i zâmbește
Și-i șoptește
Că-l iubește
Înfocat!

Astfel ora
Omorând?
Aurora
Vezi părând!
Luna plină
Se înclină
În lumină
Dispărând!

Veneția 1871.