Noapte — adâncă...

 

Noapte-adâncă mă cuprinse
Rece, palid eu eram
Și cu inim-amorțită
În mormântul meu ședeam.

Nu pot spune cătă vreme
În mormânt eu am șezut
Dar deodată l-a mea groapă
Cineva parc-a bătut.

„Dragă, dragă hai te scoală
Învierea a sosit
Morții ies din gropi afară
Fericirea ne-a venit.

— Nu mă pot scula, drăguță
Ai uitat tu că de plâns
Și de lacrimi mult amare
Ochii mei de tot s-au stins?

„Întunericul, iubite
De pe ochi eu ți-l sărut
Să vezi îngerii cum zboară
Cât e raiul de plăcut.

— Nu mă pot sculă, drăguță
Sânge curge ne-ncetat
Dintr-o rană ce-mi făcuseși
C-unu cuvânt înveninat.

„Dragă eu încet voi pune
Măna mea pe rana ta,
Sângele n-a să mai curgă
Și durerea va-ncetă

—u mă pot sculă drăguță
Știi că-n cap m-am împușcat
Când pe tine te furase
Și pe mine mai trădat.

„Cu-al meu păr, o dragă, lasă
Să-ți leg capul dureros,
Să opresc și al tău sânge
Să te fac iar sănătos.

L-a sa voce dulce, blândă
Cine poate rezista?
Eu mă mișc să ies din groapă
Să mă duc la draga mea.

Dar deodată se deschide
Rana mea așa cumplit
C-un torent de sânge curge
Și atuncea m-am trezit.