Niculae Cantonieru (Aurel Marin)

 

Acasă, la Giurgiu, unde mâna lui legănată de febră a scris ultimele rânduri, a murit, acum de curând, ros îndelungată vreme de o boală necruțătoare și zdrobind inimile a doi părinți bătrâni, scriitorul Niculae Cantonieru.

În urma lui rămân: o carte de nuvele („Întâmplări omenești"), un roman („Omul cu inima în palmă") și un vraf de manuscrise, în parte publicate și unele unanim elogiate. Ceea ce va rezista însă dintelui vremii din opera cunoscută a lui N. Cantonieru, ceea ce va asigura trăinicie numelui său, vor fi câteva schițe, care se înșiră, cu cinste, lângă cele mai bune pe care le avem.

Prin moartea atât de timpurie a autorului schiței „Cantonul", literele române pierd, fără ’ndoială, un scriitor de talent, căruia soarta nu i-a îngăduit să-și dea întreaga măsură a valorii sale.

La căpătâiul mormântului cald încă din Giurgiu, o veche prietenie îngenunchează în zăbranic.