Nici odată...

Nici odată... de Carol Scrob

Roman, 1893 Octombrie

Nu mai pot ca să-ți văz fața
Cale lungă ne desparte,
Dar ești vecinic lângă mine,
De și ești așa departe.

Ești departe tu de mine,
Dar aproape n'tot d'a-una,
Mi te-aduce amintirea
Când privesc pe ceruri luna.

Căci în raza-i argintie,
Ne-am iubit pe subt ascunse
Și ne-am avântat prin locuri
Chiar de îngeri nepătrunse.

De ne-om mai găsi, iubit-o,
Pe-astă lume, niciodată,
N-o să plec de lângă tine
Nici odată, nici odată!