Nepăsare (Macedonski)

 

Se renasc nu se mai poate
Searbăd, trist, mă uit la toate,
Și în traiul meu pustiu
Într-a gândului oroare
E dezgustul în picioare...
Numai el mai este viu.

Corpul meu ce se apleacă
Pe al vieții râu ce secă
E catargul cel trăsnit...
Morții crude-n a mea preajmă
Când s-arată ca o iasmă
Nu-i zic «fugi» nici «bun sosit.»