Nemurirea (Bonifaciu Florescu)
Când Moartea-ngrozitoare, cu țincănit de oase,
Spre noi și-aruncă ochii, rânjind înfiorător,
Când mintea rătăcită ne-arată membre roase
De vierme, pe cadavre suprem stăpânitor,
Și când din pieptul nostru simțirile-inimoase
Pierit-au, când ne pare amicul iubitor
Strângând pe noi cearșaful, un giulgiu trist ne coase,
Și însuși ne împinge în groapă, râzător,
Sfârșitu-s-a doar totul? Mai este-o altă viață?
Sau, dispărând căldura, e lespede de ghiață,
Și se preschimbă-n țârnă un trup de viermi mâncat?
Dar nu! e o putere ce-n mine viețuiește,
Ce firea predomină, și lutul a-nviat,
Ș-acea putere vecinic prin stele rătăcește.
- ↑ Spiritul predomină materia, de vreme ce alta e chimia anorganică și alta chimia organică, și, cum principiul științific e că nici o putere nu piere, nici sufletul nu poate peri.
Acelaș ritm,
La emistihul al 2-ea păcătuiește numai versul I-u (cu țincănit de oase)
— La al 2-ea păcătuiesc versurile:
al 5-ea (și când din pieptul nostru),
al 10-ea (sau, dispărând căldura),
al 11-ea (și se preschimbă-n țârnă),
al 14-ea (acea putere vecinic).
Catrenele rimează perfect, tercetele slab.
Sonet neregulat: rimele catrenelor sunt încrucișate.