Nebunul (George Coșbuc)

Nebunul de George Coșbuc

—„O văd, o văd ! Departe-n văi
Cu groază-n suflet, Tată sfînt.
Cu părul despletit în vînt—"
Și ochii lui s-aprind văpăi.
—„Te-nșală, Medre, ochii tăi ;
 Nevasta ți-e-n mormînt."

—„Și mînile-i de mijloc țin
Copilu-n aer ridicat ;
Și-alearg-așa, țipînd prin sat—"
Și glasu-i slab de plîns e plin.
—„Ce gînduri fără rost îți vin !
Copilul e-ngropat !"

—„Și-mi arde casa ! Limbi de foc
Ard lumile lui Dumnezeu ;
Cad bîrne-aprinse-n capul meu—"
Privirea-i stă țintită-n loc.
—„Ei, taci acum ! Ai fost proroc
Destul, nu fi mereu !"

—„Sînt cu sacuri... și-mi vor izbi
Sâcurea-n Cap, că sînt ocnași !
Ești tata meu, să nu mă lași—"
Și-acum fricos în jur privi.
—„Să nu te temi! Ei n-or veni,
Că-n jur ei au ostași."

Și tata strîns de piept ținea
Pe fiul său. Ofta duios,
Dar lung și crunt de nemilos
În ochii fiului privea.
Iar fiul tremurînd stetea,
Plecîndu-și ochii-n jos.

Era voinic. Ar fi putut
S-arunce-n văi așa ca-n joc
Pe tată-său, dar sta pe loc
Cu teama cînelui bătut.
El toate, toate Ie-a pierdut,
Băiat fără noroc !

—„Cînd îl vedeam pe punte-n sat,
Treceam pe-alături prin părău.
Eu bine lui, el mie rău—"
Vorbea cuminte și-așezat.
 —„Era el, Medre, supărat
Pe tine, de flăcău."

—„Ei, cînele ! De m-a voit
Pe mine fata, nu pe el,
Sînt eu de vină ? Ba de fel-—"
Și-acum vorbea grăbit-grăbit.
 —„Ei, iar te-aprinzi! E un mișel,
Și lasă-l, că-i ocnit !"

—„Sub țîța stîngă vreau să-i pui
Cuțitul... da, să-l potrivesc,
S-apăs și-apoi să-l învîrtesc—"
Și iar ardea privirea lui.
—„Ei, taci acum ! Să nu mai spui
De el, că te lovesc."

—„Să-mi horcăie, cînd i-oi fi pus
Pe piept genunchii amîndoi ;
Eu vreau să plec să-l văd, apoi—"
Acum sări turbat în sus.
 —„Stăi, Medre, stăi! Sărac de noi,
Ce gînduri te-au răpus !"

E rîpă-n fața lor. Tîrînd
Pe tată-său, care-l strîngea
De mijloc și-n zădar proptea
Picioarele-n nisip, cătînd
Să-l ție-n loc, acum urlînd
Spre rîpi el se ducea.

Un scurt, sălbatic sforăit
Pe nări, e glasul luptei lor ;
Se-ncleaștă teama de omor
Cu furia : se duc grăbit,
Și-acum pe rîpi s-au prăbușit
Și tata și fecior !

(1896)