Nașterea Domnului

 

— după legenda poporană —

Jos sub poarta raiului,
Pe sub Piatra Craiului,
Unde-ncep mușcelele,
Apele și stelele,
Vezi albind ca pe chilim
Târg pre nume Vifleim.
Târg străvechi în bogații,
Tot în minte să mi-l ții.
Turle scăpărând argint
Cu brâu falnic îl încing
Și îmbracă-n poleială
De-aur, raza de beteală
Ce alunecă de sus
Peste casa lui Isus.

Dar pe drumul cel cu plopi,
Rău de pietre și de gropi,
Cine-mi vine-n car cu boi,
Nu plăvani ca pe la noi
Ci munciți și oropsiți,
De trei zile nehrăniți?
Cine-mi sunt drumarii doi
Nemâncați, bătuți de ploi?
Cine-mi plânge, sub maramă,
De dureri că va fi mamă?
Cine-mi umblă lângă vite
Tot cu vorbe necăjite?
Maica Domnului plângea,
Iosif boii suduia,
Maica Domnului spunea.
— Omule nu sudui.
Ce e scris s-o împlini.

În mijlocul drumului,
La tulpina plopului,
Sta Maria s-odihnească
Și pre fiul sfânt să nască,
Dar, vezi, plopu-i copac rău,
Copac rău și nătărău,
Își dă frunza într-o dungă,
Să foșnească vreme lungă
Liniștea să n-o ajungă,
Își dă creanga într-o parte
Nici de umbră s-aibă parte
Maică sfântă a oftat,
A oftat s-a supărat
Și din gură-a blestemat:
— 44 —
— Plopule, lemn urgisit
Să te zbați neodihnit,
Nici în lin, nici în senin
Creanga ta să n-aibă stare,
N-aibă umbră nici răcoare.
Frunza-n tine să nu stea
Nici ziua și nici noaptea.
Și cu vânt
Și fără vânt
Să te clatini pe pământ!

Maria să ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au șters,
Tot prin țarini aurite,
De oameni nepomenite,
Tot prin stele argintate.
De oameni nesămanate.
Și-au ajuns în drumul lor
La focul păstorilor.
Colo-n stâna oilor
Stă Maria s-odihnească
Și pre fiul sfânt să nască.
Șezu jos și nu șezu,
S-odihnească nu putu
De zbieratul oilor,
De săritul mieilor.
Maică sfântă a oftat,
A oftat, s-a supărat,
Oile le-a blestemat:
— Oi, de ori ce rău veți da
Voi să nu puteți zbiera,
Pe voi lâna să nu stea,
În tot anul să v-o iee,
Mielul de sub voi să piee!

Maria s-a ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, măre, au mers
Urmele de li s-au șters
Și prin cer și prin poiene
Și prin stele buruiene...
Și-au ajuns în drumul lor
La ocolul cailor.
Și Maria grajd aflând
Intră-ntrânsul tot plângând.
Dureri mari o cuprindea,
Să mai meargă nu putea,
Stătu jos, se odihni.
Caii prind a tropăi,
Mânjii vesel a zburda,
Iepele a râncheza.
Maria îi dojenea:
— Stați pe loc, nu tropăiți,
Căci durerea mi-o măriți...
Caii răi n-au încetat,
Maică sfântă a oftat,
A oftai, s-a supărat
Și din gură-a cuvântat:
— Firea-ți, cai, voi, blestemați
Să goniți fără răgaz,
Toi anul să n-aveți saț
Până-n ziua de Ispas,
Dar și-atuncea doar un ceas!
Maria să ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, măre, au mers
Urmele de li s-au șters
Peste iarbă plaiului,
Prin pometul raiului,
Tot mergând și obosind
Și cu Dumnezeu vorbind,
Floarea soarelui păli,
Floarea lunii veșteji,
Numai Steaua înflori.
Și au dat în drumul lor
De ocolul boilor,
Boilor, blajinilor.
În cea iesle-a vitelor,
Vitelor, săracelor,
Maică sfântă cum intra
Pe fân moale se culca.
Boii prind a rumega,
Maica sfântă-a suspină
Și din gură-a cuvânta:
— Stați pe loc, nu rumegați,
Liniștea nu-mi tulburați...
Boii blânzi o asculta.
Maica-i binecuvânta:
— Bouleni, fiți alduiți
Și de mine fericiți,
De mine, de Dumnezeu
Și de sfânt fiuțul meu.
Voi, oricând să aveți saț,
Un ceas-două să lucrați
Și pe urmă să-ncetați.
Un ceas-două să lucrați
Și unul să rumegați.
Bouleni, să fiți sătui
Tot în brazda plugului!

Dureri mari o apucă,
Boii blânzi o aburea.
Și când fu la miez de noapte
Muncile-i trecură toate.
Pe fân verde și uscat
A născut un împărat.
Și cum Fiul s-a născut,
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Și să vezi
Și să nu crezi:
Fânu-n soare
Era floare,
Albăstrele
Erau stele
Și-n senin
Luna — un crin.
Maria se veselea,
Pruncu-n brațe-l cuprindea
Și pe frunte-l săruta,
Că el lumea va scăpă.
Astăzi s-a născut Christos
Să ne fie spre folos.

Suflă vântul lin și lin,
Mi-l leagănă chitelin,
Legănuț
De păltinuț,
Ploaie caldă
Tot îl scaldă!