Nădejde fericită

 

Înțelepții doar i’nvață !
Gloata’n șir batjocorește :
Vreau să laud ce’n vieață
Moarte’n flacără râvnește.

În răcoarea nopții care
Te-a făcut, de’nfăptui iară,
Te pătrunde ’nstrăinare
Când lumina arde ’n pară.

Nu rămâi legat orbește
De ’ntunericul umbririi.
Lege nouă te’mboldește
Spre ’nălțarea zămislirii.

Nu te ’nchide nici o zare.
Vii in sboru-ți împlinit,
Și setos de lumânare,
Fluture, te-ai mistuit.

Și cât timp nu te-a ’mpăcat :
Naștere din moarte !
Ești un oaspe ’ntunecat
Lumilor deșarte.